Copilăria din anii puțin trecuți de ’80 avea un ritm pe care astăzi îl căutăm fără să știm exact unde. Nu aveam mult, dar parcă aveam suficient. Zilele erau mai lente, bucuriile mai simple, iar fericirea nu era ceva ce trebuia demonstrat sau afișat — era trăită.
Salamul de biscuiți avea alt gust. Cozonacul era așteptat cu răbdare. Portocalele nu erau un fruct banal, ci un eveniment. Nu pentru că erau mai bune în sine, ci pentru că veneau rar, cu poveste, cu anticipare. Ne bucuram de ele cu o intensitate pe care astăzi o pierdem printre rafturi pline și alegeri infinite.
Eram mai fericiți?
Poate nu mai fericiți, dar mai prezenți.
Nu știam ce e consumerismul, dar nici nu simțeam nevoia de a avea totul. Nu trăiam cu presiunea comparației continue. Nu alergam după mai mult, ci ne bucuram de ce era. Poate că fericirea nu venea din lipsuri, ci din faptul că nu eram permanent distrași de dorințe noi.
Astăzi avem de toate și, paradoxal, suntem mai obosiți. Mai frustrați. Mai nemulțumiți. Consumerismul ne-a învățat că mereu lipsește ceva — un obiect, o experiență, o validare. Și, fără să ne dăm seama, ne îndepărtăm de noi înșine.
Cum combatem asta?
Poate nu prin a renunța la tot, ci prin a ne întoarce la esență.
Să învățăm din nou să fim buni.
Să nu devenim răi, mojici, frustrați, nefericiți.
Să nu lăsăm agitația să ne fure omenia.
Putem trăi bine și cu mult, și cu puțin — atâta timp cât știm cine suntem dincolo de ce avem. Atâta timp cât ne permitem să fim recunoscători, să încetinim, să ne bucurăm de lucruri mici fără să le minimalizăm.
Întrebările astea m-au măcinat mult timp.
Lucrez într-o corporație, de luni până vineri, într-un ritm alert, cu multă vervă, unde nimic nu seamănă cu ziua de ieri. Totul se mișcă repede, totul cere atenție, totul pare urgent. Și, tocmai de aceea, simt nevoia să mă opresc din când în când și să-mi amintesc de copilul care se bucura de o felie de salam de biscuiți și de o portocală desfăcută încet.
Poate că adevărata revoluție nu este să ne întoarcem în timp, ci să aducem din acel timp în viața noastră de acum.
Să alegem simplitatea.
Prezența.
Umanitatea.
Și, din când în când, să ne permitem să gustăm lucrurile ca atunci. Încet. Cu sens.
Jurnal de Lifestyle 