Am trecut de 35 de ani și pot spune, cu onestitate, că viața nu a fost mereu optimistă. Au fost momente în care lucrurile nu au mers așa cum mi-am imaginat, perioade în care am avut mai multe întrebări decât răspunsuri și zile în care curajul părea foarte departe. Dar, privind în urmă, înțeleg ceva important: tot ce am trăit a fost exact cât a trebuit.
Nu prea mult. Nu prea puțin. Ci suficient.
Suficient încât să mă opresc din a fugi.
Suficient încât să învăț să ascult.
Suficient încât să pot spune, astăzi, cine sunt cu adevărat.
Nu sunt o persoană care a avut mereu încredere în sine. Nu sunt cineva care a știut din start ce vrea sau unde ajunge. Sunt, însă, cineva care a învățat din mers, care a căzut, s-a ridicat și a mers mai departe chiar și atunci când nu avea toate răspunsurile. Poate mai ales atunci.
Acest blog este un loc sincer. Un loc în care nu vreau să pozez în cineva „care a reușit”, ci într-un om real, cu frici, cu gânduri, cu momente de liniște și momente de îndoială. Un loc unde viața este exact așa cum e: imperfectă, dar trăită cu intenție.
Dacă ești aici, probabil că și tu ai trecut prin lucruri care te-au schimbat. Poate că încă îți cauți vocea. Poate că ai amânat să începi ceva. Sau poate că ai nevoie doar să știi că nu ești singur.
Eu sunt aici să împărtășesc.
Să scriu.
Să continui să am curaj.
Asta sunt eu, acum.
Și de aici începem.